Civilizația divertismentului

Cand vorbim despre divertisment ne referim la un eveniment, un spectacol sau o activitate menita sa ofere placere unui public(desi, de exemplu, in cazul unui joc pe calculator, “publicul” poate fi o singura persoana). Joaca, lectura, o excursie in parc, in general, nu pot fi privite ca divertisment, ci mai degraba ca distractie in sensul de recreatie. Divertismentul necesita ca entertrainerul sa fie vizibil spectatorului.

Mass-media a creat binecunoscuta sintagma de show business sau show biz, reprezentand industria divertismentului.In zilele noastre, cea mai accesibila sursa de divertisment ramane televizunea, indiferent daca vorbim de stiri sau alte programe difuzate.

Neil Postman este cel care in cartea sa, “Amusing ourselves to death” critica aprig televizunea ca mediu, a carui continut daunator, pretinde el, este un rezultat al formei sale. Televiziunea, pentru Postman este inextricabil legat de „entertainment” (amuzament) si este periculoasa atunci când încearca sa devina serioasa. El isi incepe capitolul “The Age of Show Business” cu niste exemple prin care incearca sa ridiculizeze speranta unora care cred ca televiziunea poate fi folosita pentru a sustine traditia culturala.

“Un student constiincios s-a intors in micul lui apartament cu o noapte inainte de o examinare foarte importanta, pentru a descoperi ca singura lui veioza era stricata, fara a mai putea fi reparata. Dupa un moment de panica, s-a calmat sperand inca la o nota satisfacatoare, a aprins televizorul, a dat vonorul la minim si, cu spatele la ecran, folosindu-se de acea lumina, a citit pasajele importante din care urma sa fie testat”. Aceasta, spune el, ca ar fi o intrebuintare a televizorului, ca sursa de iluminat. Poate fi, de asemenea, o suprafata neteda pe care cuvintele pot fi dispuse, de aici avand si rolul de suport pentru buletin de stiri sau poate fi o mica biblioteca, foarte multe sisteme TV fiind destul de mari si solide pentru a sustine carti.

Televizunea nu amplifica sau extinde cultura, o ataca. In ziua de azi, occidentalii "au inceput sa se distreze pana crapa". Postman arata cum occidentalii au transformat totul in jocuri televizate, concursuri, loterii si balciuri. Divertismentul a fost plasat in inima culturii. Si pentru ca divertismentul si consumul au nevoie de pace si buna intelegere, mass-media au inceput sa ne inoculeze un sentiment de bunastare, indepartand de noi adevaratele probleme ale lumii: saracia, foametea, bolile, razboaiele.

Televiziunea ofera o varietate de subiecte care nu se cer neaparat a fi intelese, ci vor sa atinga latura emotionala, ne face sa vedem partea buna a lucrurilor.Desi ne mentine in contact cu lumea, o face in asa fel incat sa nu ne schimbe buna dispozitie.Televiziunea, cu alte cuvinte, “este devotata in totalitate alimentarii audientei cu divertisment”(Neil Postman,”Amusing Ourselves to Death”, The Age of Show Business). Televiziunea ofera explicatia pentru o lume obsedata de imagine în detrimentul continutului, ea isi reda dialogul în imagini, si nu în cuvinte. „Forma lui lucreaza împotriva continutului”. Chiar si atunci cand ni se prezinta fragmente dramatice, poate uneori crude, suntem indemnati de prezentatori sa “ii privim si maine”.Pentru unii oameni cateva minute de crime ar fi suficiente pentru a avea comaruri sau pentru a nu dormi o luna. “Acceptam invitatia prezentatorilor repectivi pentru ca stirile nu trebuie luate in serios, ci trebuie privite ca o sursa de divertisment. Ne putem da seama de asta prin infatisarea placuta si amabilitatea prezentatorului, de ironia lor, de muzica ce deschide si incheie programul, de reclamele atractive”(Neil Postman,”Amusing Ourselves to Death”, The Age of Show Business) - toate acestea si altele ne sugereaza noua ca ceea ce tocmai am vazut nu este o cauza pentru a plange.